Sa fiu mai impacata cu mine si sa ii iert pe cei care mi-au gresit (Dorinta pe 2016)

In prag de 2017, ma uit peste dorintele din 2016.

Ma opresc in mod special la una, care mi s-a parut foarte usor de indeplinit.

imagesA ierta este cel mai bun lucru pe care il poti face pentru tine. Este un cadou pe care ti-l faci tie intr-o proportie mult mai mare decat celui pe care il ierti.

De fapt, este un dialog cu tine, o relatie sanatoasa pe care o ai cu propria persoana.

De multe ori , persoana pe care esti suparata s-ar putea sa nu afle vreodata ca te-a deranjat ceva din comportamentul ei sau ca ai iertat-o.

Pentru ca nu e vorba despre ea, ci despre tine.

De ce mi-a fost atat de greu sa trec peste anumite lucruri?

Sunt atat de suparata pe persoana in cauza? Pe omul in sine, nu. Pe ceea ce a facut, da, DAR nu intr-atat incat sa nu pot trece peste.

Ce m-a tinut in loc totusi? FRICA.

childhood-fears-20151124113300-jpg-q75dx720y432u1r1ggcTeama ca s-ar repeta. Frica venita din vulnerabilitate, din credinta ca daca permiti, unii oameni vor profita de bunavointa ta iar si iar.

Poti sa ii ierti iar si iar, sa fii deschis si sa ajuti cum poti, pentru ca apoi sa cazi in aceeasi „capcana”. Sa repeti greselile, sa te trezesti „pagubit”.

Cand intervine teama, s-a terminat cu ideea de bine general, daruieste cat poti si ti se va intoarce inzecit inapoi, ofera fara sa te astepti la nimic in schimb etc.

Frica este paralizanta si nu te lasa sa te bucuri de viata. Iti face mai mult rau si iti rapeste mai multe lucruri decat ar putea o alta persoana vreodata.

Am incredere ca lucrurile stiu sa se aseze de la sine, fiecare fapta are o rasplata, viata stie sa le imparta pe toate.

Ce ar trebui sa invat eu din asta? A fi credul la nesfarsit nu este o solutie.

Cum le pot separa pe cele doua? Sa ofer din inima, neconditionat ,chiar persoanelor care mi-au inselat increderea? Sa cer in acelasi timp ceea ce mi se cuvine?

In momentul de fata, ajung la concluzia ca nu mai pot oferi neconditionat persoanelor care au dovedit o lipsa de integritate. Nu-i mai pot recomanda din inima, daca nici eu nu am incredere in ei. Nu le mai pot darui lucruri, chiar daca ar fi mai bine asa.

Asta inseamna ca nu i-am iertat?

De fapt, nu e vorba despre ei, ci despre mine.

Eu sunt cea care in dimineata de Craciun ma trezesc cu gandul la ei si imi fac „sange rau” pentru niste situatii viitoare care s-ar putea sa nu aiba loc niciodata.

Da, vreau sa ofer, dar nu mai pot permite greselilor sa se repete, nici persoanelor sa profite.

Nu am o problema cu ei ca si oameni, ci doar ca si colaboratori pe partea de business.Atunci cand pui foarte mult suflet in ceea ce faci,aceste lucruri te afecteaza la nivel personal. Iar problemele pe care mi le fac, referitoare la situatii viitoare tin de atitudinea pe care ar fi bine sa o adopt, ca persoana.

Deci are o influenta asupra intregului, nu doar asupra unei situatii in particular.

Dar imi fac griji degeaba. Nu ar trebui sa imi fie teama ca voi colabora cu cineva care nu imi face placere, care m-a ranit in trecut sau care nu isi va respecta angajamentele. Nici nu ar trebui sa ii permit aceleasi lucruri ca pana acum. .

Ci sa cer de la inceput ce mi se cuvine, sa imi impun conditiile. Cu inima deschisa, cu speranta unei bune colaborari si mai ales, cu implicare totala. Altfel nu merge.

Iarasi am tendinta sa imi fac ganduri despre cum va fi, dar am impresia ca acele persoane nici nu ar fi dispuse sa ofere atat de mult pe cat primesc. Vor incerca sa negocieze „la sange”, fara sa isi dea seama ca sunt lucruri pe care nu le poti cumpara cu bani.

Asa ca ori voi lucra in bune conditii, ori deloc. Si nici macar nu voi fi eu cea care refuza colaborarea.

De ce ma trezesc gandindu-ma la ei in dimineata de Craciun?

Pentru ca fac parte din viata mea. Nu e ca si cand nu ii voi mai vedea niciodata , ceea ce fac e total rupt de ei.

Din contra . Ii voi vedea aproape in fiecare zi intr-un fel sau altul si e nevoie ca mereu sa iau o decizie in ceea ce ii priveste.

De asta atitudinea mea ca persoana conteaza atat de mult.

Inca nu am invatat sa cer, ci doar sa ofer.

Cred ca asta e problema.

Problema mea 🙂

P.S. : Food for thought : Ce probleme crezi ca au altii, dar de fapt sunt doar ale talimgresimgres

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s