E 27 decembrie si inca s-a putut merge cu bicicleta.
Ce a facut aceasta ultima plimbare deosebita?
Pe langa faptul ca am mers pe un super traseu la tara la bunici…
…si ca l-am avut pe George partener de bicicleta…
Ne-am trezit la un moment dat ca nu suntem singuri.
Pe langa bicicleta alerga…Ursu.
Nu, nu un urs adevarat, ci catelul parintilor mei. Mare si frumos.
Trebuia sa avem grija de el ca de un copil. Sa nu se ia la harta cu alti caini sau sa nu sperie oamenii de pe drum.
Dar a fost foarte ascultator.
Ne-am simtit in siguranta cu el, a fost superb sa il avem tovaras de plimbare.
Mai ales ca stiam cat de mult se bucura.
Ne intrebam pe unde a iesit… daca a incercat sa vina dupa noi si Martinica?
Am aflat mai tarziu de performantele lui Ursu : poate sari cu usurinta peste un gard de 2 metri…
Iar Martinica, la cele 3 luni ale ei abia poate urca scarile ( dar are labele aproape la fel de mari ca ale lui Ursu 🙂 ).
Multumesc George pentru initiativa de a merge cu bicicleta 🙂
Multumesc Ursu pentru surpriza.
Am ajuns la fix acasa. Tocmai incepuse sa fulguiasca.
Inauntru ne asteptau mama si tata cu mancare calda.
Cele mai bune fasole cu carnati pe care le-am mancat vreodata.
Craciun Fericit,
Irina.
