Nu poti fugi daca nu te tin picioarele

Screenshot-2M-ai auzit vreodata injurand? Nu cred.

Totusi, imi vine sa rup hartia virtuala pe care scriu acum. Cu dintii! :)))

Respir adanc.

Ce-am patit?

Nimic.

Tocmai asta e problema.

Stii care este un ingredient important in indeplinirea unei dorinte?

Sa nu iti pese daca nu se intampla.

Adica sa nu tii cu dintii de ea, sa nu fie un obiectiv pe care neaparat trebuie sa il atingi (pentru ca altfel, inseamna ca ai ratat).

O dorinta e un vis, e energie, e placere, e o optiune. Este ceva preferabil sa se intample.

Visezi, te bucuri, apoi iti vezi de viata ta.

Exemplul meu: mi-am scris entuziasmata lista de dorinte. Super! 🙂

O parte din dorinte mi s-au indeplinit repede. Wow! 🙂

Evident, unele nu, dar nu ma asteptam sa am tot ce imi doresc din primul an.

blog_HotPinkDiscoDustHeartsAnul urmator, multe alte dorinte au devenit realitate. Yes! 🙂

„Viata e roz…si Roz este lumea toata….

Buzele mele… au gust…de inghetata!”

Dar apoi, unele din marile mele dorinte se incapatanau sa stea departe de mine.

Nu ma deranjau cele pe care le consideram extrem de greu de indeplinit ( de exemplu, sa am un elicopter sau sa invat sa merg pe bicicleta).

Imi stateau pe creier cele pe care stiam ca le pot materializa. Cele pentru care credeam ca am toate instrumentele necesare pentru a le aduce in viata mea.

Si care evident, stateau la baza multor altor dorinte (adica, daca una nu era indeplinita, nu le puteam avea si pe urmatoarele, care depindeau de aceasta).

Groaznic!

Rezultatul?

Am inceput sa ma inchid in mine. Sa imi restrang visele.

In 2013, mi-am pus o singura dorinta:

„Să iau deciziile prin care să ajung cel mai rapid la împlinirea potențialului meu întreg”.

E o dorinta foarte buna, numai ca substratul era incrancenarea de a-mi indeplini neaparat cele mai arzatoare obiective.

Adica, ok… nu am reusit nici anul acesta. De ce? Ce nu fac bine? De acum inainte, imi doresc sa iau deciziile bune, in directia cea mai potrivita pentru mine.

Cu ce scop? Sa obtin neaparat acel lucru!

Nu am mai visat la altceva. In mare parte, pentru ca mi s-a pus pata pe unele lucruri fara de care oricum, „nu avea sens ” sa ma gandesc la altceva.

Ma enerveaza si acum la culme ca obiectivele mele sunt aproape aceleasi ca acum cativa ani de zile.

De ce ma enerveaza? Pentru ca le VREAU!

Mare greseala.

Cand iti pui o dorinta, e bine sa nu ai asteptari.

Daca se indeplineste, bine.

Daca nu, bine.

Ar fi minunat daca s-ar intampla asa cum ti-ai imaginat, dar aste e doar o optiune PREFERABILA.

Mai ales pentru ca am scris pe blog, era normal sa vreau si sa ma astept la rezultate. Adica sa mi se indeplineasca domnule dorintele odata!

Pentru ca altfel, am impresia ca nu am reusit.

Dar de fapt, cand o dorinta nu se indeplineste inseamna ori ca nu e potrivita pentru tine, ori ca inca nu esti pregatit.

Mai ai de invatat, de crescut.

De maturizat si evoluat.

Iar asta e un lucru bun.

Daca nu ai visa, nu ai sti la ce anume sa lucrezi.

Si chiar daca nu stii, iti doresti sa afli.

Cum am spus, incepuseam sa ma inchid in mine.

In 2014 mi-am scris lista de dorinte, chiar in ianuarie, insa nu am publicat-o niciodata pe blog ( e pe o hartie, pe undeva).

Mai mult, mi-am parolat si lista cu dorintele din 2012.

De ce? Pentru ca aveam asteptari. Idioate asteptari.

imagesSi pentru ca am legat cumva indeplinirea acestor dorinte de mine. Am inceput sa-mi pierd increderea si entuziasmul.

Iar aceasta ce este? Reteta frustrarilor viitoare si a stagnarii.

Cum sa-ti mai dea viata lucruri care te fac fericit daca tu esti inconjurat de un nor negru si ploios.

Ce am invatat din asta?

Ca daca nu cresti din interior, nici in exterior nu se va intampla mare lucru.

Mi s-au indeplinit multe dorinte la inceput pentru ca eram pregatita pentru asta.

Pentru alte vise, e nevoie sa te schimbi din interior. Uneori, destul de mult.

Sa rezolvi blocaje emotionale pe care le ai de ani de zile, cateodata chiar de generatii.

Sa schimbi modul de gandire, sa iesi din zona de confort, sa accepti, sa ierti, sa iubesti.

Sa ai incredere in tine si in ceilalti, sa te impaci cu cei mai mari demoni ai tai.

Oricat ti-ai dori sa alergi, mai intai e nevoie sa poti sa mergi.

„Dar eu stiu sa merg!” – zic strangand pumnul catre cer.

Sau asa credeam.

” Pot sa si zbor daca vreau”!

Chiar pot, daca pot.

Knowledge-Iceberg1Cele mai mute lucruri nu sunt la vedere. Mai tii minte imaginea icebergului?

Doar o mica parte e constienta. Realitatea e mult mai vasta decat ne putem chiar imagina.

Dar noi functionam in aceasta realitate, numai ca deficitar.

Si de cele mai multe ori nici nu ne dam seama.

Ne dam in schimb cu capul de pereti cand nu obtinem ceea ce vrem.

De parca asta ar ajuta cu ceva.

Pe curand,

Irina.

P.S.: Pe bicicleta am invatat sa merg cand ma asteptam mai putin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s