Dai un ban, dar stai deasupra (Ziua 39 Writing Challenge)

Am venit de la tara. „Dornici” sa ajungem in Bucuresti, la aer „curat” si racoare de la vegetatie.

Aproape de Buzau, tragem pe dreapta. Iese fum alb din masina.

Bine ca ne-am oprit, pentru ca din cate am aflat mai tarziu…nu ne-ar mai fi mers franele. Nimic grav, daca esti singur pe sosea si drumul drept. Se gaseau solutii, dar ne-am fi speriat groaznic.

Asa ca ne-am oprit frumusel, am sunat un prieten, apoi la o firma de tractari auto.

Au venit baietii, au ridicat masina pe platforma si noi eram veseli nevoie mare. Am facut poze la campul in mijlocul caruia ne aflam si apoi ne-am urcat in duba.

In mod normal, nu ai voie sa stai in masina de pe platforma. Este periculos si deci , interzis.

Mai ales ca masina a incaput la limita, ziceai ca la primul hop ajunge pe sosea.

Dar pentru ca au venit doi baieti de la firma, nu unul, aveam de ales intre a sta in fata cu baietii sau sus in duba cu George.

Erau tineri si fara tricou dar totusi, am insistat sa stau sus.

masinaA fost atat de frumos si de romantic, parca eram turisti plimbati cu trasura.

Am mers ca la plimbare, tinandu-ne de mana, tot drumul pana la service.

De acolo ne-au luat Ionut si Sorina, care tocmai iesisera de la serviciu.

Bine ca s-a intamplat asa, pentru ca am petrecut o seara placuta impreuna.

Le-am povestit despre excursia noastra la tara, le-am aratat poze si mici filmulete.

Apropo, sa-ti arat si tie , acum ca am suficient net sa pun clipuri video.

In primul rand, unde am fost?

La Padureni…langa Husi.

Cum arata satul bunicilor tai? S-a schimbat mult fata de cum era in vremea copilariei tale?

In cazul meu, da.

Tin minte, cand aveam vreo 5 ani, tata a inceput sa construiasca iazul.

Era masina care scotea pamantul, si toata „copchilaraia” adunata de jur imprejurul iazului, poposind pe bolovani, care mai de care sa prinda un loc mai bun.

Evident, eram si eu acolo, mergand pe bolovanii mari de pamant. Pana cand alunec pe unul si ma duc de-a rostogolul pana pe fundul iazului, trecand razant de excavator.

Nu m-am ranit, nu mi-a fost frica. Ma gandeam doar cand ma opresc. La un moment dat parca m-am oprit, dupa care am inceput din nou sa ma invart.

Eram relativ obisnuita. Faceam asta pe campuri, dupa ploaie, cu alti copii. Ne suiam in deal si ne dadeam de-a dura la vale.

Cand am ajuns jos, ma gandeam doar ca ma va certa tata. Mai ales ca il vedeam cum coboara in iaz dupa mine. (evident, nu era deloc apa inca).

Spre usurarea mea, nu m-a certat, doar m-a scos de acolo si zambea. Mie mi-a fost rusine toata ziua, mai ales cand povestea bunicii si apoi mamei.

Ei bine, daca acum s-ar sapa un alt iaz, nu s-ar mai strange oameni sa vada.

Toata lumea este la piscina.

E atat de populara locatia, incat in weekend si de sarbatori vin foarte multe persoane din Husi. Au cerut chiar primarului sa puna indicatoare sa ajunga in celebrul Padureni, cea mai dezvoltata comuna.

Uite aici si un filmulet facut de o televiziune:

Mai tii minte drumul catre pepeni?

Vezi aici un clip cu niste caprite scumpe:

Ti-am spus ca am mers la furat de floarea soarelui?( pe care apropo, nici nu le-am mancat, doar le-am mirosit).

Uite aici cum se desface o floarea soarelui de pe camp:

Morala zilei:

Cand faci un delict, macar nu filma, nu fa poze, si in nici un caz nu le pune pe net.

Cu drag,

Irina.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s