Viata la tara II (Ziua 36 Writing Challenge)

Am ramas la tara cu gandul sa ne relaxam total, sa lucram in liniste, sa ne bucuram de natura.

Nu avem treaba cu datul de mancare la pasari, cu gatitul, curatenia, nici macar cu tabieturile bunicilor.

Pentru asta este Geta, careia ii multumim din suflet.

Asadar, o mini-vacanta in care putem lucra in ritmul nostru, cu placere.

Ne-am pus laptop-urile la geam si admiram mereu privelistea care se intinde in fata noastra.

tara1

Cum am spus, casa este in constructie. Exista mici inconveniente.

De exemplu, daca vreau sa iau apa, trebuie sa cobor de la etaj. Pe o scara improvizata. Care arata cam asa:taraw

Apoi, trebuie sa urc inapoi. Eventual cu sticla de apa in mana.tara2

Prima data cand am venit, mi-a fost si frica sa ma sui. Apoi mi-am facut curaj si m-am tarat efectiv pe scara aceea, cu chiu cu vai m-am dat jos.

Initial nu era dulapul acela sub scara, arata cu mult mai infricosator.

Daca vreau pepene, mai trebuie sa cobor un etaj. Pana in pivnita.

Si ca sa ajung la scari, trebuie sa trec de o poarta. Poarta care este incuiata. Neavand balustrada, este periculos pentru bunici(si nu numai).

Stii cum sunt sistemele de siguranta „child-proof”? Asa este si poarta asta „bunici -proof”. Ca sa o descui trebuie sa te apleci peste poarta destul de mult si in timpul asta sa o ridici putin (mai tare), simultan invartind de zavorul acela. Apoi, trebuie sa o incui la loc.

imagesAjung in pivnita, iau pepenele, urc pana in bucatarie (trecand de poarta buclucasa), il tai si il pun pe farfurie, apoi sa ma vezi cum urc cu pepenele din nou pe scara pana in camera.

Iar daca am uitat si furculita (sau nu am putut sa o iau cu mine), in cel mai bun caz o gasesc in bucatarie dupa ce cobor din nou scara. Dar cel mai probabil este in pivnita (singurul loc cu chiuveta).

tara2Sunt la bucatarie si vreau sa ma spal pe maini? Urca pe scara pana la baia de la etaj. Cea de la parter este a bunicilor (nu ma intreba, trebuie sa ma duc pana sus). Ma intorc tot murdara pe maini de la scara, dar ce mai conteaza. Eventual, ma mai spal o data :D.

In fine, ma asez din nou la calculator, mai cobor de cateva ori sa mananc trecand prin toate obstacolele initiatice si din nou in fata calculatorului.

Pana cand aud: „Irina….”

Meseriasii care instaleaza boilerul. ” Stii unde este bateria?”

….mai taziu: „Irina….” „Poate sa vina George cu masina pana la Husi?” etc.

Iti dai seama ca de fiecare data coboram si urcam scarile. Eventual, trebuia sa ajung si in pivnita .

Apoi la magazin, una-alta… in sfarsit la calculator.

” Irina…. Irinaaa….” A venit Viorica, vecina. Ne-a adus placinte cu branza.

DSC03508Cat de frumos. M-a surprins total. Am pupat-o pe ambii obraji, eram foarte entuziasmata.

In acelasi timp, meseriasul era la telefon cu Rozalia, care a spus ca ne-a pregatit porumb fiert. Socul a fost mare.

imagesWow! Am fost la Rozalia, am luat porumbul, am mai stat de vorba.

Nu-mi amintesc sa fi venit asa vecinii cand eram mica, dar probabil bunica gestiona atunci totul.

Ion, meseriasul, mi-a spus ca asa este aici. Cand un vecin are porumb, taie un vitel, are ceva, da si la ceilalti. „Ne ajutam unii pe altii.”

Frumos. Cei mai multi dintre noi nici nu stim cum ii cheama pe vecini.

Ajung acasa bucuroasa. Acum adu porumbul si placinta sus pe scari. Meseriasii s-au bucurat. Si eu la fel.

Totul bine si frumos, ajung din nou in fata calculatorului.

calculator

 

 

 

 

Respir adanc si incep sa lucrez. Mi se face sete. Apa jos. Lasa, ca n-oi muri de sete acum.

 

 

 

 

 

 

„Irinaaaa….Irina…”. Ies. „Vino si du-o pe ţaie Didina in casa.”

Cobor. O conving pe bunica sa vina in casa, sa nu mai incurce muncitorii si mai ales sa nu faca ordine, strangand tevile si suruburile cu care lucreaza ei.

Ti-am spus ca este Geta care se ocupa de tabieturile bunicilor, dar ea pleaca la 4.

Mai stau de vorba cu bunicile, le ascult povestile si dramele, le impac, le explic si ies intr-un final de acolo inainte sa ma apuce durerea de cap.

Cand se inteleg bine, cand se cearta din cele mai mici fleacuri, precum doi copii mici. Si sunt incapanate, n-ai cum sa o scoti la capat cu ele cu explicatii logice.

M-am framantat ascultandu-le, vazand ce nemultumiri au, incercand sa le rezolv problemele, pana cand mi-am dat seama ca daca o tin tot asa inebunesc inaintea lor.

Geta este o femeie extraordinara.

„Irina! Irinaa! …Irina, coboara repede. Repede!”

295444_148073022016536_1081911264_nAlerg spre scari, cobor, poate o fi iarasi ceva cu bunicile. Cand colo, era Mihaela, prietena din copilarie.

Cu ea imi petreceam timpul si ne furisam dimineata, de ne gasea bunica in pijamale in ieslele vacilor.

Mihaela a trecut pe la Padureni sa o lase pe mama si pe fetita ei intr-o mini-vacanta. Ea a trebuit sa plece imediat spre o alta locatie.

A vazut pe Facebook ca sunt aici si a trecut sa ma salute repede. Ne-am pupat, am fost foarte bucuroasa si am condus-o spre masina.

Ma gandisem la ea ziua trecuta.

Una peste alta, se face seara. Eu abia intru in priza cu proiectul la care lucrez, imi storc creierii sa-mi iasa.

Mai am putin timp, trebuie sa termin ce mi-am propus si sa scriu postul pentru blog. Pana nu se face iarasi prea tarziu.

Apar mama si tata. Ne-au facut o surpriza. Ne-am bucurat.

Au inceput sa faca gratar, eu nu aveam chef de nimic. Vroiam sa-mi termin ce aveam de facut si eram concentrata acolo.

Am mai coborat (si urcat, apoi coborat din nou) doar ca sa dau tratamentul curcaneilor.

Apoi la masa. Nu imi era foame. Mi-am luat si laptopul cu mine.

Pana cand, mi-am zis :

Stii ce? Cam asa va fi viata mea. E nevoie sa gasesc un echilibru intre serviciu si familie.

Am inchis laptopul si am mancat.

chec-traditionalInclusiv checul si gogosile cu care ma ademenea mama mai devreme.

Gratarul a fost delicios, apoi a urmat un campionat de remi.

Nu mi-a fost usor sa ma desprind cu totul de la senzatia ca raman in urma cu proiectul.

 

 

joc-remi

Dar la remi, a devenit evident.

Daca nu esti conectat la prezent, pierzi lamentabil.

Asa si in viata.

Cand te bucuri de ce ai, cand traiesti cu entuziasm si pretuiesti clipa de fata, ca si cum nu ar mai fi un maine sau un ieri, castigi pe toata linia.

Mi-au trebuit cateva jocuri sa incep sa castig si eu ceva,

pentru ca in final sa cedez titlul

Campionului Absolut al Serii – George.

Traieste in Prezent,

Bucura-te de ce ai si

Gaseste un Echilibru.

Cu drag,

Irina.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s