19. Sa descopar noi si noi lucruri la mine

Am si descoperit 🙂

Printre cele mai importante aspecte se numara faptul ca am actionat gresit in aspectele esentiale din viata.

Cum bine stii, fiecare om este diferit.

De cativa ani incoace ni se tot spune ca este bine sa nu ne bazam atat de mult pe ratiune, pe minte, pentru ca “da erori”. Cel mai bine este sa iei decizii in functie de ce iti spune inima.

Sa iti asculti mai mult corpul, cu alte cuvinte. Si cum fiecare om este diferit, asa fiecare dintre noi primim semnale de la corp in moduri diverse.

Daca unii sunt spontani, simt imediat cum este mai bine sa actioneze si de ce anume sa se fereasca, altii au nevoie de cateva zile de gandire.

Pentru unii emotiile sunt coplesitoare si daca sunt intr-o pasa buna, au tedinta sa spuna “da” la orice. Cand intra in pasa proasta, au tendinta de a refuza tot ce li se propune.

cry

Unii au emotii si stiu ca sunt ale lor, altii au emotii dar nu stiu ca de fapt le preiau pe ale altora.

Am descoperit la mine ca nu sunt o persoana emotionala si ca e bine, pentru ca asta sunt eu.

Pot sa fiu spontana si mai ales, este bine sa fiu asa. Nu e nevoie sa astept prea mult pentru ca acest ciclu emotional (cand sus, cand jos) nu ma influenteaza atat de mult. In schimb este vital pentru mine sa fiu foarte atenta la ce imi transmite corpul pentru ca acest semnal nu se repeta. Daca nu l-am prins atunci cand s-a intamplat, e pierdut.

Am tendinta de a prelua din emotiile altora si sa cred ca de fapt sunt ale mele. Chiar le pot amplifica.

Daca unii adora sa munceasca si nu sunt linistiti cand stau degeaba, altii au nevoie de pauze lungi si dese pentru ca intradevar pentru ei asta chiar este cheia marilor succese.

work

Sunt oameni care simt un impuls sa inceapa ceva, sa actioneze, pe cand altii au succes doar daca fac ceea ce le place.

Daca unii au nevoie sa faca ceva, altii  au nevoie sa raspunda la ceva, iar altora le este mai bine sa astepte momentul potrivit.

Nerespectarea acestor “reguli” simple este aproape dezastruoasa.

Cand unii au nevoie de ajutor, altii il pot oferi doar daca sunt apreciati si invitati. Cand elevul este pregatit, profesorul apare.


Tu ce fel de serif ai fi? Viu sau mort?

stock-illustration-12850074-sheriff-law-enforcement-police-cartoon

Daca ne imaginam ca suntem in Vestul salbatic, aflam ca intr-un oras seriful a fost impuscat de catre seful unei bande de talhari. Primarul orasului pune un afis : “ se cauta serif “.

Tu ai candida pentru acel post? Si daca da, cum ai proceda?

Sunt unii care s-ar autoproclama serifi , s-ar duce direct la seful  talharilor, l-ar provoca imediat la duel si ar castiga.

r169_457x256_10248_The_Old_West_3d_cartoon_wild_west_sheriff_picture_image_digital_art

Dar aceasta strategie ar avea success doar daca este genul care initiaza, actioneaza permanent si pune lucrurile in miscare. Care se enerveaza daca i se pun piedici si nu este lasat sa se manifeste.

Daca nu ai aceste calitati, sau doar daca crezi ca le ai, e posibil ca deznodamantul duelului sa fie diferit.

Doar 8% dintre oameni se incadreaza in aceasta categorie.

Probabil ai nevoie de o alta strategie sa castigi.

Aproximativ 70% din oameni ar avea succes daca ar proceda astfel:

woodyfromtoystoryIn loc sa se autoproclame imediat serifi, sa stea putin si sa se intrebe daca acest lucru este chiar cel mai potrivit pentru ei. Iar daca au simtit ca este bine sa candideze pe postul de serif, sa o faca.

Apoi, ar trebui sa se intrebe din nou daca este bine sa se duca la seful talharilor si sa il provoace la duel sau sa isi vada de treaba in biroul lui. Daca corpul (nu mintea, ratiunea) ii spune ca e in regula sa mearga la Bill cel Rau, sa o faca. Daca corpul ii spune, “ nu nu”, nu e o idée prea buna, atunci sa o lase balta si sa nu se dea mare si tare, cum se spune. Nu are calitatile necesare sa faca fata unei asemenea situatii.

Dupa cateva zile Bill cel Rau afla ca e un nou serif in oras. Vine la usa lui si il provoaca la duel.

Acum noul serif ce ar trebui sa faca? Sa spele obrazul si sa se dueleze cu seful talharilor? Asa s-ar astepta  ceilalti. Pentru asta au vrut un nou serif.

Dar daca vrea sa castige, acest serif ar trebui sa aiba o alta strategie. In loc sa actioneze dupa cum spun altii, dupa cum spun legile scrise si nescrise, ar fi mai indicat ca din nou sa se intrebe pe sine daca este ok sa raspunda duelului sau nu. Si sa astepte un raspuns de la  corpul sau, nu de la ratiune.

Iar daca corpul ii da ok-ul, sa accepte duelul pentru ca va iesi invingator. Dar daca corpul ii spune ca nu e bine sa accepte, sa fuga pe usa din spate pentru ca doar asa va scapa cu viata. Chiar daca poate nu va mai fi serif, macar nu va fi un serif mort.

In majoritatea povestilor binele castiga. Dar asta dupa ce si-au pierdut capul (la propriu) toti ceilalti candidati care nu erau potriviti pentru acea provocare.

Cum sa stii daca pentru acea situatie esti Fat-Frumos, Praslea cel Voinic sau Greuceanu ? Intreaba-ti corpul si vezi ce iti raspune. Altfel vei fi frustrat  sau in cazul nostru, mort.

Si bineinteles, mai este o categorie in care se incadreaza 21% dintre oameni.

horsey-sheriff-obama_t470

Aceia care au nevoie sa fie apreciati si invitati.

Daca faci parte din aceasta categorie si te autoproclami serif, nu numai ca nu vei avea succes la duel, risti sa nici nu ajungi acolo.

Cel mai probabil tu vei spune sus si tare ca vrei sa fii serif si nimeni din multime nu te va auzi. Parca ai fi invizibil.

Chiar daca esti potrivit pentru post, in cazul in care te vei autoproclama serif vei intalni rezistenta si vei fi de-a dreptul enervant pentru ceilalti. Nu te vor accepta si va trebui sa pleci singur.

Altfel te vei lupta cu morile de vant si vei sfarsi prin a te imbolnavi.

Te vei amari , vei fi inversunat si dezamagit ca tu le poti oferi solutia cea mai buna dar ei nu te apreciaza pentru ceea ce esti. Vrei sa ii ajuti, dar nu te lasa. Nu ai pe cine.

Care este strategia potrivita pentru tine?

Sa astepti. Sa stai. Sa nu faci nimic, chiar daca tu stii ca ai puterea de a schimba ceva.

Chiar daca este greu, retine ca poti apare doar cand elevul este pregatit. Alfel esti ca si invizibil. In cel mai bun caz, enervant.

Ai nevoie ca ceilalti sa iti vada adevarata valoare si sa te invite in viata lor. Sa creada in tine si sa te lase sa ii ajuti. Sa fie pregatiti pentru tine. Altfel, degeaba te zbati. Iti faci rau singur.

Auzi ca se cauta serif, crezi ca ai fi o persoana foarte potrivita, insa nu faci nimic. Stai si astepti.

Tatal tau te-a invatat de tanar sa tragi cu pistolul, ti-a placut si ai devenit din ce in ce mai bun. In fiecare weekend te luai la intrecere cu el si reuseai sa castigi aproape de fiecare data.

La un moment dat vecinul tau se duce la primar si ii spune ca tu ai fi potrivit sa fii serif pentru ca esti cel mai bun la tras cu pistolul. Nu a vazut in viata lui pe cineva care sa manuiasca arma la fel de bine ca tine, sa fie mai rapid si mai intelept.

Atunci primarul trimite dupa tine si te intreaba daca vrei sa fii serif.

Tu esti apreciat si invitat, asa ca accepti.

In continuare ce faci? Te duci sa demonstrezi cat de tare esti si il provoci pe Bill cel Rau la duel?

Mai mult ca sigur nu va fi bine pentru tine. Oricat de rapid si précis ai fi cu pistolul, posibil ca in ziua aceea sa se intample ceva si sa nu fii in forma. Pur si simplu nu aceasta este strategia ta ca sa ai success. Daca pentru altii functioneaza, nu inseamna ca este bine pentru tine.

Tu ai nevoie sa fii apreciat si invitat.

Asa ca iti vezi de treaba la birou si iti faci meseria de serif.

Bill cel Rau aude ca e un nou serif mare si tare in oras. E cel mai rapid si précis pistolar. Lumea il iubeste si  respecta.

Nu se lasa prea intimidat si abia asteapta ca noul serif sa apara si sa il provoace la duel.

Trece o zi, o saptamana, o luna, noul serif nimic. Bill cel Rau se simte luat peste picior si nu vrea sa para mai prejos in fata oamenilor lui. Nu vrea sa para slab in fata noului serif si doreste sa demonstreze ca el este chiar mai bun. A auzit ca este un foarte bun postolar iar daca il va infrange, cu siguranta nimeni nu va mai cuteza sa i se opuna.

Bill cel Rau vine la noul serif si il provoaca la duel.

Seriful este apreciat si invitat, asa ca accepta. Si castiga.

Eu ghici din care categorie fac parte?

Din categoria celor care au nevoie sa fie apreciati si invitati. Cand am aflat asta , m-am simtit usurata. Am vazut ca pentru mine e o ok daca nu fac nimic.

Ca e in regula daca am nevoie de pauze “lungi si dese”. Nu sunt “ o albinuta muncitoare”, nici “harnicuta ca o furnicuta” si e ok. Nu am calitatile sa pot sustine un asemenea volum de munca pentru o perioada lunga de timp.

In schimb, am alte calitati. Si sa am succes, e nevoie sa actionez asa cum simt eu, nu cum spun altii ca e bine,  sa nu merg pe acelasi drum precum multi altii. Pentru ca daca ei pot asa, eu pot altfel.

Iar ca sa pot avea rezultatele de care sunt capabila, este necesar sa evit lucrurile care pentru mine constituie greseli, in ciuda faptului ca pentru altii aceleasi lucruri reprezinta cheia succesului.

Asadar, nu trebuie sa muncesc din greu ca sa am success, pentru ca nu pot munci la fel de mult ca altii. Daca unii ar avea rezultate astfel, eu as avea epuizare. Am nevoie sa muncesc mai putin, dar mai inteligent.

Daca pentru majoritatea sa astepti sa fii recunoscut, validat de catre ceilalti este o mare limitare pe care ti-o impui nejustificat, pentru mine este o strategie vitala. Daca ma arunc pur si simplu, chiar daca eu consider ca sunt capabila, nu voi putea reusi.

Este o diferenta intre a astepta validarea celorlalti pentru ca nici tu nu crezi in tine si speri ca daca suficienti oameni cred despre tine ca esti capabil, poate asa si este.

 Si intre a astepta validarea altora pentru ca ai nevoie ca ceilalti sa te accepte ca indrumator , altfel nu ii vei putea ajuta, chiar daca stii ca poti. Cand elevul este pregatit, profesorul apare.

Mi-am dat seama ca nu am avut succes cand m-am zbatut eu sa fac diverse lucruri fara sa fiu recunoscuta, invitata de cineva. Chiar daca stiu ca pot. Chiar daca stiu ca este nevoie.

Daca altii reusesc cand actioneaza , cand muncesc din greu ( si multi au reusit, de asta suntem invatati din toate partile sa facem la fel) , nu este valabil si pentru mine. Nu intotdeauna.

Daca ceilalti nu imi vad potentialul, in zadar ma zbat sa le arat ca se poate. Am intampinat rezistenta, nu am fost apreciata. Lumea ma vedea, imi aprecia entuziasmul (poate), dar nu credea ca ce vreau eu este posibil. Nu credeau in mine. Unii si-au dat seama de unele lucruri, dar mai tarziu. Dupa mult timp si mult efort.

Nu am reusit, pentru ca am fost ca seriful care s-a autoproclamat serif cand el de fapt nu avea stofa sa fie mare si tare in felul asta.

El avea stofa sa fie mare si tare doar daca este apreciat si invitat.

Am scris lista de dorinte si am actionat. Am vrut sa indeplinesc ceea ce mi-am propus. In unele aspecte a mers, pentru ca nu am nevoie de invitatie la fiecare lucru mic.

Insa in ceea ce priveste lucrurile mari, cum ar fi cariera, e o greseala sa ma arunc, sa initiez si sa ma zbat “de una singura”. Fara ca ceilalti sa ma lase sa ii ajut.

Nu stiu daca tie ti s-a intamplat vreodata, insa eu aproape de fiecare data experimentez urmatoarea situatie: sunt la un curs sau intr-un grup si profesorul sau cel care vorbeste pune o intrebare grupului. Si asteapta raspunsul corect.

Eu dau raspunsul corect, insa profesorul si toi ceilalti se comporta ca si cum nici nu exist. Nu s-a auzit nimic din ce am spus, desi am spus destul de tare, daca nu de prima data, de a doua oara sigur. Profesorul asteapta in continuare raspunsul si devine evident nerabdator ca nimeni nu poate raspunde corect la intrebare. Iar ceilalti nici nu se uita la mine si vin in continuare cu alte raspunsuri.

Nimeni nu mi-a cerut parerea, asa ca nu am fost auzita. Nimeni “nu m-a vazut”, nu a crezut in mine, asa ca nimeni nu se astepta la ceva de la mine.Nici cand am venit cu o solutie nu am fost bagata in seama.

Daca ar fi doar atat, ar fi rau. Dar e mai mult. Ceilalti se comporta ca si cum as fi invizibila, ca si cum nu am spus nimic, insa totusi se aude ce spun. Si la scurt timp cineva spune raspunsul corect pe care l-a auzit de la mine. Profesorul: “Felicitari Vasilica, da asta este raspunsul corect. Nimeni nu a stiut, tu ai fost primul care te-ai gandit la asta. Nota 10! Esti de toata isprava. De-ar fi si altii ca tine…”

Am exagerat bineinteles, dar asa este. Cand cineva ca mine vorbeste cand nu este intrebat, nu numai ca nu este bagat in seama, insa altii primesc creditele pentru ceea ce face si spune. Iar asta nu este doar rau, este tragic pentru mine.

Sa iti cunosti strategia si sa stii cum poti castiga in acest joc al vietii este vital.

Nimeni nu vrea sa fie un serif mort…

P.S.: Crezi ca este aproape imposibil sa  fii mai intai apreciat si abia mai apoi sa actionezi?

Am “calitatea” sa nu fiu auzita chiar daca sunt cea mai zgomotoasa persoana din sala. Cu siguranta compensez prin ceva 🙂

2 gânduri despre „19. Sa descopar noi si noi lucruri la mine

  1. De multe ori tragem concluzii pripite, culmea, chiar cand vine vorba de propria persoana sia ceste concluzii te pot tine in loc. Eu recent ma reusit sa ma angajez intr-un loc minunat. A fost nevoie de foarte multa munca. Ce ami grea parte a fost sa am rabdare cu mine si sa ma las sa descopar lucrurile despre care vorbesti tu aici. A meritat din plin!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s