Compasiunea si Siguranta

Ma uimeste cum totul este pregatit pentru mine. Daca am nevoie de o informatie, imi apare. Daca am nevoie sa inteleg ceva, se creaza o conjunctura prin care sa simt la maxim tot ce este nevoie pentru a intelege :).

Astazi am invatat si am aplicat compasiunea. Adica acceptarea lucrurilor asa cum sunt. Si siguranta. Pentru cine a mai citit, am spus mai demult ca majoritatea deciziilor pe care le luam au la baza frica. Sa nu ne inbolnavim, sa nu ne pierdem serviciul si sa riscam sa ajungem in situatia in care nu ne putem intretine pe noi sau pe ceilalti, sa ne ducem la scoala nu de placere, ci ca sa avem un serviciu si deci o siguranta etc. Daca ne uitam mai atent foarte multe din deciziile pe care le luam au la baza frica: „nu pune mana acolo ca te murdaresti”, „nu alerga copile pe strada ca e un bau bau care te fura” etc.

Cum ar fi sa ne simtim in siguranta mereu, ca si cum nimic rau nu ni s-ar putea intampla? Unii ar spune ca sunt inconstienta, iresponsabila…cum sa gandesc asa ceva? Si din nou este exemplul fricii si importanta ei in luarea deciziilor. Suntem atat de obisnuiti cu asta, incat ni se pare strigator la cer opusul. Nu exista un echilibru…

Da, astazi am avut nevoie mai mult ca oricand sa invat despre compasiune. Desi de ceva timp ma consider o persoana foarte intelegatoare, care accepta lucrurile asa cum sunt, astazi am aflat ceva care m-a facut efectiv sa ma gandesc cum sa strang de gat persoana respectiva :)))). Nu a mai fost nici o intelegere, nici treaba aceea cu „nu exista bine si rau”, parca s-a sters totul cu buretele, s-a facut negru si visiniu in fata ochilor si din nou a venit lupta dintre bine si rau. „E rau ce a facut”,”persoana aceea este rea, o ratata, ticaloasa,profitoare” si toate calitatile „bune”. S-a dus cu acceptarea celorlalti asa cum sunt si implicit a mea. Erau nervi, nu era echilibru.

Asadar, conjunctura perfecta pentru a invata din nou si mai ales a intelege si aplica imediat compasiunea si acceptarea. Fiecare trece prin procesul lui, e la un anumit nivel pe care trebuie sa-l parcurga, oricat de jos ar fi acela. Si eu am avut un moment de jos. Care m-a ajutat enorm :).Enorm!:). Si momentul acesta mi-a amintit ca nu mai trebuie sa trec niciodata prin faze atat de joase, pentru ca exista siguranta – pe care acum o pot accesa. Mi-a aratat cat de important este sa nu mai intru in acel joc si sa il accept , sa ma detasez de el si sa am intelegere si pentru mine, si pentru persoana respectiva si pentru toti ceilalti implicati. Fiecare trece prin procesul lui.

In perioada in care ma simteam foarte vulnerabila am putut experimenta cat de important este sa te afli printre persoane care au compasiune si intelegere, care nu te judeca. Esti inchis, complexat, poate chiar furios si incepi sa te relaxezi, sa te deschizi. Si atunci poti fi tu, nu mai ai nimic de ascuns. Esti in siguranta.Incepi sa te descoperi si sa te iubesti. Mai mult si mai mult, neconditionat.

Iar daca mai ai nevoie sa-ti amintesti despre asta, atunci fii sigur ca se va crea climatul prin care sa intelegi pe deplin.Si sa nu-ti fie frica de asta.E doar in folosul tau :).

Tu ce ai simtit astazi?:)

Anunțuri

2 gânduri despre „Compasiunea si Siguranta

  1. Ce post frumos! Mulţumesc! 🙂 Aşa cum văd eu lucrurile, siguranţa vine din încredere. Din acea încredere de nestrămutat că tot ceea ce ţi se întâmplă e spre binele tău, chiar dacă nu reuşeşti să-l conştientizezi atunci. Aşa cum se spune, în spatele fiecărui rău se ascunde un mare bine. Eu am spus Da la multe lucruri în viaţa mea în ultima vreme făcând exerciţiul ăsta de încredere. Şi tocmai mă gândeam în dimineaţa asta că mai am o grămadă de zvâcniri în care îmi vine să nu mă mişc, să nu acţionez, de frică să nu ajung într-o situaţie neplăcută.

    Cel mai bun exemplu şi cea mai bună încurajare e ceea ce mi s-a întâmplat zilele trecute. Eram în autobuz şi un nene se uita la mine. Aş fi vrut să îi zâmbesc cu toată gura, dar mi-era teamă să nu mă înţeleagă greşit şi să se întâmple lucruri pe care nu mi le-aş fi dorit. Nu i-am evitat privirea şi am încercat să schiţez un zâmbet mic, m-am gândit că astfel îmi împac şi dorinţa de a-i zâmbi şi frica de necunoscut. La următoarea staţie a coborât din autobuz. Atunci am observat că nu avea o mână de la cot. Mi-a părut atât de rău că nu i-am zâmbit cu toată inima! Poate că un zâmbet sincer ar putea însemna foarte mult la un moment dat… 🙂

    • Multumesc si eu Mihaela pentru ca ai impartasit experienta ta. Sunt convinsa ca nenea acela a apreciat foarte mult privirea ta. Intr-adevar, noi si cei din jurul nostru ne-am simti mult mai bine daca am actiona din toata inima, fara frica, fara regrete :)*.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s