Despre moarte. (as fi pus in ghilimele, dar moartea tot transformare este :) )

Ce pot sa fac acum e sa scriu. Orice.Cam asta am facut si in ultimele zile. Ce am invatat din asta? Ca din nou e nevoie sa imi amintesc ca nu imi pasa , de fapt ca nu e cazul sa imi fac ganduri cu parerea pe care si-ar face-o altii despre mine sau despre modul in care  scriu.

Ce am mai invatat acum ceva timp e ca oricum m-as comporta, tot ar fi anumite persoane, pe care pot sa le cunosc sau nu, dar care sa aprecieze ceea ce fac. Asa ca de ce sa ma mai preocup sa ma placa lumea? Pentru ca ma place oricum si in toate cazurile nu poti sa ii multumesti pe toti. Si nici nu incerc. Dar de ce sa vreau sa multumesc chiar pe unii dintre ei? Daca nu aceia, altii oricum vor aprecia. Dar deja la nivelul respectiv chiar nu mai conteaza cine si cum. Pentru ca te placi si te iubesti atat de mult incat nu mai ai nevoie de iubirea si aprecierea nimanui.

De atunci am fost foarte linistita. Mult mai echilibrata si mai deschisa. Atunci s-a daramat un perete al casei. (daca nu ai citit, aici e postul in care vorbesc despre asta :)) .

Gura lumii, dorinta de a fi placut, acceptat, iubit reprezinta un „perete” solid pentru majoritatea dintre noi. Atat de trainic, incat avem impresia ca e o nevoie, nu o dorinta. De fapt, e o neincredere. In noi, in propriile capacitati. O limitare pe care ne-am impus-o singuri sau pe care am acceptat-o atunci cand ne-a fost trimisa. (am mai vorbit intr-un post despre asta – aici :)) .

Revin si spun ca dorinta de a fi placut si iubit e mai mult decat o nevoie. Am identificat-o ca fiind parte din noi, sta la baza motivatiilor noastre. Multe lucruri pe care le facem, decizii pe care le luam sunt inconstiente si pornesc tocmai din aceste dorinte . De aceea credem ca de fapt suntem noi. Si din acest motiv e atat de greu de identificat si apoi de doborat. Constientizarea e foarte importanta. De aici, totul se rezolva pe parcurs :).

Sa renunti la tine nu e chiar atat de greu, desi e infricosator. Si cand spun „sa renunti la tine” ma refer … sa renunti la vechile obiceiuri, motivatii, la vechiul drum care nu te ducea oricum unde iti doreai. Pentru ca noi suntem forta creativa care formeaza orice program. Sa lasi la o parte un program nu inseamna ca devii altcineva, ci ca este o noua manifestare a ta. Numai ca de data asta constientizezi ca e posibil, chiar daca infricosator(la inceput) :).

Tu ce ai simtit astazi?:)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s