De ce sa iti faci rau singur?

Vreau neaparat sa includ in postul de astazi faptul ca Lexuti a lesinat in telecabina. A fost prima data cand i s-a intamplat ceva de genul asta. O surpriza atat pentru ea, cat si pentru mine care credeam ca se preface si ii spuneam sa termine cu gluma :).

Cu cel mult un minut inainte de oprirea telecabinei Lexuti este alba si radeam intreband-o daca asa arat si eu cand mi-e rau :)). A zis putin inainte ca era un pic ametita. Si eu eram, probabil de la lipsa de oxigen. Cu ochii intredeschisi se lasa cate putin in fata in bratele lui George care stia ce urmeaza si eu inca mai credeam ca glumeste. Imediat dupa Lexuti nu se mai tine pe picioare si este sprijinita de George. Tocmai ajunge telecabina si incepe coborarea. Eu abia realizasem ce s-a intamplat, m-am speriat putin si am inceput sa-l ajut pe George sa o scoata afara. Dar eu n-am de unde sa stiu cum se apuca un om lesinat. In cele din urma George imi spune sa o ridic de picioare.In timpul asta Lexuti era lesinata si cazuta in telecabina, George abia o mai putea sustine de brate.

Vreau sa spun ca in timpul asta nimeni nu a schitat nici macar un gest sa ne ajute sa iesim, ba mai mult nici nu ne lasau loc, ca si cum nu stau sa astepte dupa unii care se “moscaie” in halul asta (adica se misca foarte greu – pentru cine nu intelege graiul :)))). Si eu ma grabeam ca trebuia sa eliberam si telecabina . La un moment dat o femeie striga sa ne ajute careva si atunci o doamna a luat-o pe Lexuti de un picior, eu de un altul si am scos-o afata. Toata lumea a inceput sa se agite in jurul ei, strigau sa i se aduca apa, alta venea repede cu sticla…eu m-am intors repede in telecabina sa iau rucsacii sa nu coboare cu ei; dar cineva ii scosese deja. Cand m-am intors la Lexuti ea era o ochii mari deschisi si intreba ce s-a intamplat, ca ea este foarte bine:)))). I-am dat apa ,am insistat sa o bea si am ras :)).

M-a surprins foarte mult ca nimeni nu a intervenit. Am mai auzit diverse povesti, cum se inecau unii la mare, strigau din toti plamanii dupa ajutor si nimeni nu intervenea… Si ma gandeam..asa e, daca mi s-ar intampla si mie ceva degeaba vad ca mai sunt si altii pe acolo, ca astia nu te ajuta deloc sau prea tarziu.

Partea amuzanta e cand incerc eu sa descifrez motivele pentru care nu au intervenit: poate nu au vazut, desi o persoana lesinata si sustinuta de brate de un barbat care striga celorlalti sa se dea la o parte ca sa poate iesi  nu e tocmai usor de trecut cu vederea. Totusi, e foarte posibil ca unii chiar sa nu  fi vazut.

Poate asa au fost obisnuiti. Poate li s-a intiparit ca daca ajuti o patesti tu la randul tau, cumva. S-a mai intamplat, iar daca ne uitam la unele regimuri politice e lesne de inteles.

Au considerat probabil ca nu e responsabilitatea lor. Putea sa ajute oricine altcineva, de ce tocmai ei?

Poate vroiau sa vada Babele si Sfinxul  mai repede dupa atata asteptat la coada.

Poate nu au gandit.Nu au simtit.

Poate sunt satui de atatea persoane lesinate si au devenit imuni :))).

Oricum, e ceva de invatat din asta: sa ajuti, chiar daca mai sunt si altii care ar putea-o face. Sa ajuti, chiar daca turma nu a dat ok-ul sa procedezi intr-un anumit fel. Sa nu-ti fie frica. Sa constientizezi ca un pas e suficient, nu e nevoie sa rezolvi problema de unul singur; si daca ar fi nevoie, ai incredere ca te vei descurca atat cat trebuie. Sa nu ti se para ca totul se petrece in afara ta si ca nu are legatura cu tine. Totul are legatura cu noi.

Dar cel mai important lucru este sa nu judeci :). Imi amintesc ce am invatat mai inainte: sa nu judec. Sa accept lucrurile asa cum sunt. Totul este asa cum trebuie sa fie :).Nu este bun sau rau.

Sa ma detasez, sa observ, sa ma iert, sa inteleg (sau nu), dar sa accept.:)

Cine stie de ce nu au intervenit oamenii aceia sau de ce nu sar sa ajute oamenii in general. Cine sunt eu sa judec? Imi fac rau mie in primul rand. Poate si eu am fost sau as fi fost unul dintre aceia; cu siguranta, eu as fi fost aia care habar n-a avut ce tocmai s-a intamplat – s-a dezmeticit si ea pe la sfarsit :))). Nu poti sa stii de ce oamenii reactioneaza intr-un fel sau altul. Poate de multe ori si noi am fost oamenii aceia judecati de altii si nici nu ne-am dat seama. Dar noi suntem niste oameni buni pana la urma, nu?:))))(adica si noi ne justificam perfect comportamentul si nu e nimic mai putin demn in actiunile noastre).

E asa de usor sa critici, insa nu e tocmai potrivit. Revin la concluzia ca ne facem mai mult rau noua insine.Daca nu ii acceptam pe altii, la un anumit nivel nu ne acceptam nici pe noi.:)

Tu ce ai simtit astazi?:)

Anunțuri

2 gânduri despre „De ce sa iti faci rau singur?

  1. Foarte interesant ce scrii tu de fiecare data 🙂 . Eu azi am simtit ca societatea si cei din jur in special ne impun prea multe reguli…pe care ar trebui sa nu le mai bagam in seama atat. De exemplu, vezi ce faci sa nu ii superi pe aia si pe ailalti, nu veni cu cine stie ce prieten acasa, ca se supara colegii de casa…si asa mai departe. Ei si? Am o viata, nu dau in cap la nimeni si nici nu vreau sa ii multumesc pe toti.

  2. Multumesc Andreea:) Super. Ia sa vedem ce se intampla:)). Acum s-au schimbat vremurile. Nu mai risti atat de multe daca nu pleci capul sau urechea la toate prejudecatile celorlalti. Ce-or sa faca? La un moment dat vor tacea, cu siguranta. Poate vor avea curajul sa aduca si ei un prieten acasa :))))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s