5 zile pana la o noua eu

Fara zambet la sfarsit. Am o usoara agresivitate. De fapt, azi am crezut ca ma intorc la vechile greseli, dar de fapt mi-am dat seama ca tot inainte merg. Nu mai am cum sa ma intorc. Si aparenta „greseala” reprezinta de fapt urmatorul pas. Sigur, apar unele experiente pe care imi place sa le numesc provocari care ma ajuta de fapt sa constientizez mai mult, sa ajung mai departe.

Stateam si ma intrebam: Oare in viata mea, de acum incolo va trebui sa fac asta? Vor mai fi situatii cand nu prea am chef sa fac ceva si totusi sa trebuiasca? Pare o intrebare sa-i spunem stupida, insa ma gandesc.

Oare e vorba de lipsa acceptarii? Nu accept si din cauza asta mi se pare greu si imi pun piedici singura? Nu imi place si evit?

Sau are de-a face cu „sarcinile” pe care ni le luam periodic, indatoriri scrise si nescrise pe care trebuie sa le ducem la capat, orice ar fi? Chiar e nevoie sa le ducem la capat, ORICE AR FI? Sau ne putem elibera la un moment dat. Cu siguranta ne putem elibera, dar cum. Acceptandu-le sau lasandu-le? Uite cu ce imi framant mintea acum.

As fi putut fi in pat, uitandu-ma la televizor , pentru ca asta aveam chef sa fac. In loc sa scriu in seara asta pe blog sau sa termin de citit ceva. Dar e sentimentul asta al „datoriei”, afurisitul sentiment al datoriei (caruia ii multumesc), al responsabilitatii (caruia ii multumesc deasemenea :)) care ne ridica si ne ingroapa in acelasi timp. ” Nu pot sa fac asta, ca am trei copii, responsabilitati. Tu poti ; e bine sa fii asa, fara obligatii. As vrea si eu, foarte mult, dar nu pot„. Parca e o condamnare la moarte; adica, nu poti acum, nici peste 5 ani, poate niciodata pentru ca poti avea mereu grija de copii, apoi de parinti sau oricum e prea tarziu deja.

Responsabilitatea ne ajuta foarte mult. Asa suntem si avansati la serviciu :). Asa construim lucruri pe plan personal, ne bucuram de o familie, de casa si masa, de momente si sentimente  extraordinare.

Ma gandesc doar, pana cand? Si ma refer la mine aici… pana cand acest simt al datoriei ma va ajuta. Oare imi mai foloseste? Sau devine o piedica? Asta tot eu o voi afla, la momentul potrivit, tot de la mine :).

Multumesc pentru transformarea mea completa :).

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s