8 zile pana la o noua eu :)

Atentie! Am scapat la shopping :-)))! Ma gandeam ca neaparat trebuie sa fac in asa fel incat sa castig mai multi bani. Dar imediat mi-am dat seama ca toate vor veni de la sine, la timpul lor si ca oricum am si voi avea de toate. De tot ce am nevoie.

Pentru cine nu stie, mie nu-mi placea „shopping-ul” si mergeam mai mult „fortata” pentru ca trebuia. ( aici e postul unde am vorbit despre problema cu hainele ). Uite ca mi-am gasit si singura lucruri foarte dragute, am avut ochi sa le vad pentru ca acum stiu ca sunt perfecta :). Nu e o exagerare, o lauda, o replica din carti „best-seller”, e o realitate. Toti suntem perfecti asa cum suntem.

Astea sunt lucruri normale, dar eu nu le faceam. Nu am facut multe . Si acum fac mare tam-tam pentru niste chestii obisnuite, pe care le face toata lumea. Da, strig in gura mare pentru ca asta inseamna ca m-am vindecat. M-am vindecat de multe. Mi-am vazut mecanismele mentale, le-am acceptat si le-am schimbat. Mi-ar reprogramat propriul „computer”.

Am ales principiile dupa care sa ma ghidez, le-am inlaturat pe cele de care nu mai aveam nevoie (inca mai fac asta:)), ma accept si ma iubesc asa cum sunt, cu toate defectele si deciziile mele. Si cand ajungi aici nu mai ai defecte.Tocmai  pentru ca te accepti , iti accepti comportamentele si greselile din trecut, abilitatile si lipsa lor. Te iubesti si iti dai seama ca tot ce ai facut, bine sau rau a avut un scop. Nimic nu a fost degeaba, nimic nu a fost gresit. A fost experienta; si invatare – atat pentru mine cat si pentru toti ceilalti cu care am intrat in contact.

Tocmai i-am aratat hainele surorii mele si a spus ca „am absolvit”:))). Nu a fost nici o piesa la care sa spuna : „hmmm..”; toate i-au placut foarte mult:). Dar aceasta „absolvire” nu e numai in ceea ce priveste hainele. E vorba despre intreaga mea fiinta.

Am realizat ca doar eu stiu ce e cel mai bine pentru mine. Sigur, asta o stim toti de mult. Insa de multe ori ne-am comportat si am gandit cu totul altfel. Cel putin eu m-am lasat prea mult influentata de parerea altora, de imaginea pe care mi-as forma-o; am incercat sa multumesc pe altii, sa fiu un „conciliator”, cum se spune. Sa nu ranesc, sa nu trec peste vointa altora, chiar daca- imi dau seama acum ei treceau peste vointa mea(de fapt, nu faceam mare lucru in directia asta decat daca „ardea”). Am crezut mereu ca daca e intelegere, daca ascult si parerea altora va fi mai bine, voi sti mai bine, voi lucra mai bine cu ceilalti fara sa ma impun fortat. Dar de fapt nu-mi dadeam mie suficient credit, aveam impresia ca altul poate stie mai bine. Cine sunt eu sa-l contrazic? Poate asa e. Da, poate asa e, dar doar pentru el, nu si pentru mine :). Asta este diferenta :).

Nici Dumnezeu nu stie mai bine ce e bine pentru noi. Doar noi suntem in masura sa decidem asta. Si orice am decide, e bine.:)

Multumesc pentru transformarea mea completa 🙂

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s