18 zile pana la o noua eu :)

Sunt usor tafnoasa si nu stiu de ce exact. Ce poti sa mai spui dupa ce ai zis asta ?:):))).

Imi place sa baituiesc. Adica sa dau lemnul cu bait. Ce e baitul? Amestec de pigmenti de rasina cu apa. Am avut ocazia „sa ma joc” astfel la Tg. Neamt. Este ca si cum ai vopsi lemnul, numai ca in loc de vopsea folosesti o solutie naturala ; totul se aplica folosind o pensula si o carpa. E o senzatie atat de placuta sa vezi cum baitul ala patrunde in lemn, cum se coloreaza cum il atingi. Cred ca e fascinant pentru ca nu doar aplici la suprafata , ci solutia patrunde efectiv in lemn. As putea baitui toata ziua. Mi-am amintit de asta ca e o emisiune la tv cu unii care vor sa construiasca o catapulta proiectata de Da Vinci. Si cand a venit timpul baituitului, tipul ala zicea ca iubeste efectiv sa faca lucrul asta. Inteleg perfect de ce :).

Ce filozofari in postul asta? :):))). Acum inteleg mai bine de ce e atat de important sa incepi cum trebuie, sa eviti unele cuvinte. Pentru ca altfel iti inchizi optiunile.Deci sa avem grija, ca altfel o patim. Ne e frica sa nu spunem ceva nepotrivit. Ca daca vom pierde?

Stii ce? Orice ai spune, iti poate veni oricand in minte lucruri precum baituitul. Adica iti poti reveni oricand. Si daca nu se intampla, poate asa a fost sa fie, asa e mai potrivit pentru tine atunci.

Azi m-am plimbat cu troleul; dupa ce m-am plimbat prin Bucuresti, fara sa stiu exact unde ma aflu. Adica stiam, dar asta pentru ca vedeam numele strazii. Si nici GPS-ul nu-mi mergea, dar nici nu-mi trebuia. A fost o placere. Si intr-adevar am ajuns in locuri pe care nu mi le propusesem inainte, am ajuns sa fac lucruri la care nu m-am gandit, a fost foarte bine, o zi reusita :).

DAR, apare un „dar”. ” Nu e sigur ce-ai facut”, „unele zone sunt de evitat”,”daca ajungeai …nu stiu-unde”. Ce pot sa spun e ca am observat cat de mult suntem condusi de frica. Mi s-a reprosat ca am o conceptie nesanatoasa in ceea ce priveste ” nimic rau nu se poate intampla”.

Ei bine, e la fel de „nesatoasa” ca si ” nu fa asta ca s-ar putea intampla ceva…nu te du acolo, ca sunt tigani” etc. N-ai de unde sa stii, chiar nu ai cum sa stii cu siguranta daca va fi bine sau nu; in ambele cazuri. Intrebarea e alegi frica sau iubirea (adica increderea, optimismul, credinta ca este bine si ca esti in siguranta)?

E groaznic sa traiesti in frica.” Eram in troleu, era ora mijlocul zilei…conta in ce zona eram? Nu eram in pericol”…”Ai fi fost daca era un meci de fotbal si s-ar fi urcat in troleu suporterii”…”Nu era nici un meci de fotbal”..”N-aveai de unde sa stii”…:))). Cum ziceam…pentru noi e atat de obisnuit sa ne bazam pe frica, sa luam deciziile tinand cont de asta.

Daca e sa privim ,chiar si obiectiv, sau subiectiv, cum vrei… ce ne-ar avantaja mai mult? Sa traim cu frica sau cu iubire?

Multumesc pentru transformarea mea completa 🙂

P.S. Stiu de ce eram in starea aia, numai ca nu vroiam sa spun :):))))

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s