22 de zile pana la o noua eu :)

Ieri am spus ca m-am simtit protejata pe parcursul intregii vieti. Azi vreau sa dezvolt putin asta.

Dar inainte, iar n-am avut curent ieri(pana azi dimineata:)).Se pare ca oamenii folosesc prea mult aerul conditionat. Si noi am cumparat  4 aparate , dar n-am reusit sa le folosim:))). Se pare ca aproape fiecare a cumparat pentru fiecare cate un aparat, fara sa stie ca fiecare a cumparat pentru fiecare cate unul :):)))). Eu consider ca n-am nevoie (de fapt consideram, pana acum – mi-e cam cald. Si nu vad nici un aparat pe aici. Cred ca s-a dus sa le returneze.)

Ma gandeam azi la unele experiente si m-a pufnit rasul. Atunci nu realizam niste lucruri, dar acum trecand peste ce a fost mai greu, ma amuz efectiv de ce s-a intamplat. Si sunt recunoscatoare in acelasi timp:).

Mi-a spus o persoana ca am avut multe experiente pentru varsta mea si ca am un ritm alert de dezvoltare. Poftim? Ce experiente? Ca am stat in casa jumatate din viata(si nu ma refer la somn:)). Si apoi m-am gandit…e si asta o experienta :).

Vreau sa-ti impartasesc si tie sa iti dai seama de cat de rau a fost de fapt. Tot ziceam , si aici pe blog, ca simteam ca e ceva in neregula, dar nu stiam ce sa fac in privinta asta. M-am amuzat ca intr-o zi cineva a gasit blogul meu dupa cuvintele cheie: ” ce sa faci cand nu mai stii incotro s-o apuci” :):):):))).

Cand ma duceam sa vizitez o expozitie de terapii complementare eram oprita de bioenergoterapeuti ca sa ma intrebe daca stiu ca nu functionez bine. Da, dom’le stiu (asta in gand, bineinteles), dar nu stiu ce sa fac. Si imi recomandau nu stiu ce suplimente si nu stiu ce apa…

Ma duceam la cursuri si la un moment dat un trainer m-a tras de o parte si mi-a spus:” Stii tu… poate altii nu-ti spun, dar sa stii ca nu vei ajunge sa faci mari progrese asa”.”Asa cum, spune-mi ca eu chiar nu-mi dau seama?”. Si atunci mi-a zis de acceptare. Asta e un cuvant mare pentru mine. Atunci am realizat unul din cele mai importante lucruri care ma tineau pe loc. Nu acceptam. Asta era raspunsul pe care il cautam de atata timp (unul din ele, de fapt). Multumesc Alexandru. ( nu mi-a dat sanse la inceput, dar am ajuns prima din grupa. nu e o lauda, doar ma bucur. Pentru mine a insemnat mai mult decat un curs. unii invatau sa citeasca rapid, eu ma luptam pentru viata mea :):):))))).

La doua zile dupa ce am inceput ” 60 Days Challenge” m-am dus la un nene sa imi evalueze starea de sanatate ( mai ales la nivel energetic – pentru ca fizic stiu ca n-am nimic). Cum sa spun… sa luam un exemplu. Vitalitatea celulara, care are scorul intre 1 si 10, de fapt intre 0 si 10 dar cred ca la 0 nimeni nu mai ajunge sa se masoare :):)))). Asa, si valoarea minima acceptabila pentru o persoana e 7 (adica esti cam la limita daca functionezi la 70%). Ghici cat am avut eu. Ghici ! 1. Da, 1, nu am uitat nici o alta cifra. Pentru mine asta inseamna aproape de 0, dar inca mai traiam :):):)))). Si mi-a dat nenea ala o carte : „Viata de dupa moarte” :):):))))) si mi-a zis sa nu am nici o frica, inclusiv de moarte :))). Eu nu m-am amuzat atunci, eram la capatul puterilor, disperata practic ca nu stiam ce e cu mine si ce sa fac si ma gandeam…ce lectii mai trebuie sa mai invat- frica de moarte.ok. poate asta este cheia. Abia ieri am inceput sa rad de evenimentul ala si sa-i vad partea amuzanta :):))))).

Totusi, nu ma simteam in nici un pericol. Nici prin cap nu-mi trecea ca s-ar putea intampla ceva rau cu mine. Ce m-a salvat a fost nivelul foarte ridicat de antioxidanti. Imi facusem o evaluare mai inainte si aveam scorul de 63000. Asta inseamna mult peste medie, de obicei cei vegetarieni si care fac sport, dorm bine au rezultatele astea (nu e cazul meu). E atat de peste medie, incat tipele alea s-au mirat foarte tare si de fapt depaseste si graficul lor de minim si maxim „pentru persoane normale”( care ajunge pana la + 50000). Vorbeam de protectie: cum sa ma exprim mai bine… diferenta dintre mine si o persoana cu o boala terminala- in ultima faza- era sistemul imunitar; si drama. Puteam sa sufar, sa ajung pana la marginea marginilor si dupa, in lux :).

Am avut o viata tare zbuciumata si ma bucur ca am petrecut-o in casa si nu in spital :).

Am terminat o facultate care intre timp a devenit de 3 ani in 7:):):))). Am plecat de la Iasi si m-am dus la Cluj, dar nu m-am transferat pentru ca mai aveam examene de dat in semestrul doi (nu m-am dus pentru ca a debutat o usoara problema de sanatate, care speram sa treaca repede). Nu a trecut. Nu aveam practic nimic; asta au spus toti medicii dupa ce mi-am facut analize peste analize. Nimic.Peste cativa ani am aflat ca am nu stiu ce afectiune psiho-somatica. In traducere, e un dezechilibru la nivel energetic, nimic serios si nimic care sa se manifeste ca si boala la nivel fizic(un anumit timp :)).

Nu ma durea nimic, puteam trai pana la adanci batraneti, numai ca a fost o tortura din punct de vedere psihic si emotional.Cu atat mai mare cu cat ceilalti nu ma intelegeau si imi spuneau ca nici macar nu am vreo problema, e doar in capul meu. Sunt doar mofturoasa si lenesa; ca nu fac nimic in sensul (desi nu am nici o boala).Ca e vina mea, in mare, si mi-o fac cu mana mea. E o experienta :). Cand esti bolnav de ceva grav, toti doctorii o confirma, lumea intra in alerta, au grija de tine, inteleg si incepi sa lupti. Nu in cazul meu; a fost ceva agitatie la un moment dat, mama s-a stresat foarte mult, dar cam atat. La un moment dat a trecut si eu am ramas sa gasesc singura solutii. Ce sa faci daca nu stii ce? Dar asta e de bine, am spus ca am avut noroc. Am putut sa experimentez stari extreme fara ca viata sa-mi fie pusa in pericol in vreun fel.

Stateam foarte mult in casa, nu ma puteam duce la scoala; cand am vazut ca nu ma pot duce la examene, am plecat din Cluj la prima sesiune. Nici n-am stiut ca te poti reinmatricula, si anul viitor am dat admitere din nou. S-a intamplat acelasi lucru. La un moment dat media de admitere a crescut atat de mult, incat n-am mai intrat nici la taxa(” pe vremea mea” nu se intra cu dosare la facultate:) ). Si m-au sunat de la secretariat sa-mi spuna de reinmatriculare. Cu chiu-cu-vai am reusit sa termin si facultatea. La primul examen m-am dus la profesor si i-am spus ca ori dau examenul singura ori  nu-l mai dau deloc :):))).

Inainte de episodul asta eram foarte vesela si deschisa, vorbeam usor cu toata lumea; la un moment dat verisoara mea mi-a spus ca parca nu-i prea bine sa vorbesc asa in tren cu oricine :))). Dupa, am devenit cea mai retrasa si „sperioasa” persoana.Total opus.

Dupa vreo doi ani de cand am plecat din Iasi, m-am intalnit cu o fosta colega de acolo si mi-a spus ca au crezut ca m-am imbolnavit de cancer. Am ras si m-am speriat in acelasi timp. Lux, dom’le :);).

Alta experienta: am vazut cum e sa fii foarte frumoasa :). Mi-era si frica sa merg pe strada ca baietii puneau copii sa-mi ridice fusta si ei stateau in spate sa se uite. :))) De pe atunci am inceput sa merg pe strada „cu ochelari de cal”, nu ma uitam nici in dreapta, nici in stanga, sa nu-i deranjez pe ceilalti cum ma deranjau pe mine cand se uitau atat de insistent. O data am si cazut de pe scari in fata unora, atat se mai „holbau”.

Faceam sport, aveam o greutate super. De mica si pana pe la 14 ani eram foarte mofturoasa la mancare- nu imi placeau multe feluri.Daca mama avea rasol in seara aceea, ma culcam nemancata chiar daca nu reusisem sa am micul dejun si pranzul. Atunci imi era un pic foame, dar clar nu suficient. Eram foarte ok.

Apoi mi se parea mie ca nu arat suficient de bine (probabil si varsta-15 ani) si am tinut o cura  de slabire in care mancam cel putin la fel de mult, dar altfel. Nu am slabit deloc. Nici nu aveam nevoie. In schimb, mi s-a modificat metabolismul si in cateva luni ma ingrasasem vreo 20 de kg. In loc sa fiu si eu o domnisoara frumoasa si sexy, am devenit brusc grasa si „urata”. Nu am acceptat nici in ruptul capului asta si pana in zilele noastre am incercat sa revin la formele initiale. Deja lucrurile se complicasera si am dezvoltat o tulburare de alimentatie. Cred ca era un fel de bulimie, dar fara „dat la rate”. Asta a fost norocul meu, pentru ca partea cea mai periculoasa nu e atat mancatul cat „datul la rate”. Eu nimic; doar mancam si mancam si nu ma mai saturam. Nu aveam senzatie de satietate. Timp de vreun an si jumatate mama nu a mai facut prajituri si placinte. Inainte nu imi placea deloc pilaful, ajunsesem sa mananc o oala intreaga, odata, direct din oala. Da. Si totusi, nu realizam ca am bulimie sau ceva de genul. Dupa multi ani am inceput sa ma gandesc.

Asta a fost un alt noroc de-al meu. Multe le-am avut in subconstient. Probabil a fost un motiv ; m-ar fi coplesit cu siguranta altfel. Am putut sa-mi traiesc experientele, doar ca nu stiam ce mi se intampla, de ce sau cum sa procedez. Si le-am trait :).

Tin minte ca inainte de asta, eram atat de sanatoasa, incat efectiv am constientizat la un moment dat. Ma uitam la mine, ma simteam, eram atat de rezistenta la toate, atat de plina de vitalitate, incat ma gandeam: „wow. sunt atat de sanatoasa:). ce viata super o sa am” :):))))).

Am vazut cum e sa fii foarte inteligenta. Intr-o perioada imi mergea mintea atat de bine, ca barbatii erau cu totul intimidati.Jucau sah cu alte fete sa castige si sa se simta mai bine. Si-ar fi inghitit cuvintele si limba inainte sa mai auda o replica de-a mea. Eram cu atatea „mutari” in fata, incat nu aveau nici o sansa :):))).

Am experimentat si prostia in toata plinatatea ei. Nu voi da acum exemple, ca mi-e rusine. Sunt om si am dreptul sa-mi fie rusine, ok?:))). Dar pe toate nivelurile: prostie, si nu exagerez :).

La 19 ani am avut primul prieten. Pana atunci era problema mea ca ma vedeam nu stiu cum (desi lucrurile se schimbasera oricum; dar eu nu intelegeam de ce odata cineva ma placea si dupa ce am luat in greutate nici nu se mai uita la mine- doar eram aceeasi persoana). Dar la un moment dat am ajuns atat de dezechilibrata, incat barbatii instinctiv se tineau la distanta :):))). Am experimentat-o si pe asta si ma bucur ca asa s-a intamplat.:).

Au fost mai multe, insa astea sunt printre cele mai importante. Mi-am ars karma pentru toata viata, pentru toate vietile chiar :):))). Am avut privilegiul de a experimenta extremele, de a vedea si a simti lucrurile din ambele puncte de vedere, toate acestea in deplina siguranta:). Inainte nu intelegeam lumea, femeile, barbatii, legile „nescrise”. Acum am inceput sa inteleg mai bine si mai multe din ce multi nu inteleg (inca). E si asta o experienta, chiar foarte valoroasa :).

Ce sa mai zic, cam asta sunt eu. De fapt, am fost:). N-am plecat de tot, numai ca ce a fost pana acum reprezinta doar o mica particica din mine. Valoroasa, dar doar o particica. Intr-adevar, reamintindu-mi toate astea imi dau seama ca am trecut prin destule. Persoana aceea  a ajuns la concluzia ca am experimentat multe dupa cat de repede si mult „eliberam”. Adica scapam de tot ce a fost mai mult sau mai putin constient pana acum. Si tot mai scoteam ,mai scoteam…si inca mai am. A spus ca ei i-au trebuit 50 de ani sa treaca prin atatea :))):))).

In ultimul timp ma simt asa de usoara… Nu am mai facut sport de vreo 3 saptamani, in ultimul timp am mancat cand am vrut, cat am vrut, chiar pana nu m-am mai putut misca :)) .Asa am simtit nevoia. Si cu toate astea, lumea spune ca am mai slabit, desi pe cantar nu se vede. Eu ma misc mult mai usor, sunt mai elastica… e grozav. Tot ce am depozitat atata timp incepe sa dispara.:)

Am 27 de ani si mi-am incheiat toate socotelile cu viata si cu moartea. 🙂 De acum sunt libera sa creez dupa bunul meu plac. Fiecare avem ritmul nostru, numai ca unii se grabesc nu stiu unde :))). De acum nu ma mai grabesc. Nu ma mai lupt. Dar stiu ca urmeaza o recuperare rapida :).

Mi-a trebuit mult sa realizez ca nu exista bine sau rau, cu toate ca inca nu am constientizat pe deplin. Sigur sunt pe calea cea buna.

Multumesc pentru transformarea mea completa 🙂

P.S. Multumesc George 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s