50 de zile pana la o noua eu :)

Hello:)

Recunosc ca nu mi-am mai scris postul aseara pentru ca am avut un pattern neobisnuit de somn.Pur si simplu am dormit pana dimineata, iar asta nu a fost planificat. Asa ca nu se pune:).

Mai sunt 50 de zile, sau mai bine spus, au trecut 10 zile si deja se vede foarte clar ca se intampla ceva. Sunt atat de multumita si ma consider foarte norocoasa ca am inceput provocarea asta. Ma ajuta cu o perspectiva foarte buna. Cand simti ca esti dezorientat si ai impresia ca nu stii incotro s-o apuci, cand nu mai vezi clar sansele, realizarile de pana acum si incepi (chiar pentru un moment) sa-ti pierzi speranta, ti se aminteste ca esti abia in ziua 10, e un proces  normal si necesar si aceasta e doar o faza. E foarte clar. 🙂

In ultimele zile,  se vede si din ultimele posturi, am fost ceva mai pesimista. De fapt, ce am facut e sa merg putin mai profund si sa constientizez niste lucruri care stau la baza unor blocaje ce ma impiedica sa ma exprim si sa ma manifest in viata asa cum vreau. E o fraza cam lunga, dar sper ca ai inteles ce am vrut sa zic.Si daca nu, nu-i nimic, mai este timp sau asta nu e un lucru pe care sa ai nevoie sa-l intelegi:).

Chiar ma bucur ca e ceva mai putin in regula cu mine acum. Si din cate am vazut, e ceva mai mult de ” mai putin in regula”. Nimic grav, e doar o problema de perspectiva , de modul in care am reactionat in trecut si care are repercursiuni pana azi. E un lucru mare ca am constientizat asta. Daca totul ar fi fost ok (sau destul de ok)  si eu as mai avea starile pe care le am uneori, atunci ar fi fost cu adevarat grav. Asa, imi dau seama ca potentialul meu e urias. Pe cuvantul meu, cu mana pe inima spun ca sunt absolut convinsa ca potentialul meu imi depaseste chiar propria imaginatie :)):). Da, e amuzant, dar am aflat si am simtit ca tocmai datorita unor calitati am ajuns sa-mi creez anumite dezechilibre. Nu pot sa explic acum, nici macar mie foarte bine(inca), dar pentru prima data in viata incep sa inteleg ce mi se intampla si vad o cale prin care imi pot atinge potentialul.

Si pentru asta sunt profund recunoscatoare. In sfarsit simt ca a venit timpul meu si ma rog sa am puterea sa merg pana la capat. E greu pana la un punct; dupa aceea, e din ce in ce mai usor, apoi deja face parte din tine.:)

Multumesc pentru transformarea mea completa 🙂

P.S.(la 6 luni de la scrierea acestui post):

Am avut dreptate:) Inca nu iti pot explica in cuvinte, dar mie imi este mult mai clar acum:)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s