Toti trebuie sa incepem de undeva

Si eu trebuie sa incep de undeva. De fapt, nu „trebuie”, e bine.

Stii cum e vorba aceea:” Socoteala din targ nu se potriveste cu cea de-acasa”; asa si eu: una vreau, dar alta-mi iese.

Un pas inainte, doi inapoi. :):):). Dar nu-i nimic. Pur si simplu incep din nou. Din punctul in care sunt. Daca analizez putin, vad ca oricum stau mai bine decat acum cateva luni. Da, e un pic mai putin bine si nu numai ca nu am continuat trendul ascendent, dar am si dat un pic inapoi. Si ce? Asta inseamna ca trebuie sa renuntam de tot, s-o lasam balta etc? Evident ca nu. Si totusi…si totusi de atatea ori, si atat de multi oameni(inclusiv eu) asta au facut: au renuntat. Nu au mai vazut progresul, partea plina a paharului si au revenit de unde au plecat. Fara speranta ca lucrurile se pot transforma.

OK. E  usor. Pur si simplu incep din nou. Dar de pe o pozitie mai buna. Asta a fost pentru mine unul din cele mai dificile lucruri. Sa fie ok sa nu fiu ok, sa accept situatia si sa continuu de acolo. Sa schimb directia (de oricate ori e nevoie) si sa revin pe drumul cel bun(de oricate ori e nevoie).

De cele mai multe ori e greu sa te mentii motivat. Pentru ca rezultatele vin mai greu. Si daca cumva ai mai calcat si stramb si lucrurile par ca nu progreseaza deloc, din contra, ca se incapataneaza sa ramana neschimbate, e cu atat mai greu sa mergi inainte si sa speri la niste realizari „palpabile”.

Ce am vazut, si sigur stii si tu – dar niciodata nu strica sa iti mai amintesti- e ca e bine sa dai inainte, chiar daca e greu si rezultatele nu se prea vad. La inceput muncesti mult ” pe bani putini”, imi place sa zic – adica fara sa vezi cine stie ce rezultate – si atunci e cel mai greu sa te mentii motivat; dupa ce trece entuziasmul de inceput, e necesar sa gasesti alte resurse care sa „faca rotile sa mearga”.Si daca reusesti sa ramani in cursa dupa faza asta , urmeaza partea cu adevarat frumoasa: cand cu din ce in ce mai putin efort reusesti niste lucruri exceptionale. Care acum ti se par aproape imposibile, doar ” un vis frumos”.

Bineinteles, nu ne-am nascut de ieri si avem propriile noastre mecanisme special perfectionate pentru a ne pune singuri bete in roate. Astea nu dispar cu una-cu doua. Chiar daca vezi ca lucruri minunate se intampla cu surprinzator de putin efort, e o parte a creierului care spune: ” Hai ma lasi… Care-i susta?… Du-te mai, ceva nu e in regula. Unde mergi asa de repede? Daca ai sa patesti ceva? Frana…Frana…”

…Si asa, te intorci incet-incet de unde ai plecat, unde te simti mai „in siguranta”, chiar acolo in locul acela caldut care se numeste „zona de confort”. Asta pana te trezesti, te freci la ochi sa vezi mai bine, te dai jos din „cuibusorul” tau pufos si incepi sa-ti misti picioarele in directia buna. Si daca partea aceea din creierul tau primeste destui ” pasi inainte”(daca ai inteles ce am vrut sa spun;) ), se va da pe brazda si te va ajuta in tot ceea ce vrei sa faci. Pana la urma, e bine intentionat, numai ca trebuie „updatat” din cand in cand. Sa i se repete de sufieciente ori ce vrei de fapt; pana intelege. De cele mai multe  ori se prinde mai greu.

Si sa multumim acelei parti din noi care ne poate ajuta enorm, si pe care noi nu o prea putem controla.

Multumesc, subconstient. De fiecare data cand reusim un lucru, chiar daca asta inseamna ca ne-am trezit fara ceas …”Multumesc, subconstient”🙂 ( Asta am invatat-o de la Alexandru, trainerul unui curs care era si pe lista mea de dorinte, apropo🙂 ). Si functioneaza🙂

Sarutari si imbratisari cu dragoste,

My Wish Fairy🙂

P.S.: Multumesc Alexandru🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s